Mijlocul secolului al XIX-lea. O fetiță se naște neașteptat în urma unui moment singular de pasiune târzie și viața până atunci tihnită și exemplară a familiei sale nobile e răscolită din temelii.
Stepnova eliberează secolul al XIX‑lea de vraja lui Cehov și a lui Dostoievski. Ne înfățișează o nouă imagine a Rusiei veacului al XIX-lea, scriind un roman de culoare locală pronunțată, în care zugrăvește emanciparea și conflictele între tradiții, modelând un viitor în care oamenii se străduiesc să-și împlinească visul, orice s-ar întâmpla.
MARINA STEPNOVA s-a născut în 1971 în orașul Efremov din regiunea Tula. A crescut și a studiat la Moscova, unde a absolvit Institutul de Literatură „Maxim Gorki“. De-a lungul timpului, a publicat proză și poezie în revistele Zvezda, Oktiabr, Novîi Mir și altele. Este prima femeie din Rusia care a devenit redactor-șef al unei reviste pentru bărbaţi, XXL, pe care a condus-o până în 2014. Pe lângă activitatea publicistică, Marina Stepnova este și traducătoare – folosindu-și cunoștințele de limba română dobândite în cei zece ani petrecuți la Chișinău, precum și de-a lungul studiilor universitare, a tradus în limba rusă piesa lui Mihail Sebastian Steaua fără nume, care se află pe afișele a numeroase teatre din Rusia și din Ucraina. Primul roman, Hirurg (Chirurgul), a apărut în 2005. Cartea care a consacrat-o internațional, Femeile lui Lazăr (apărută în 2011 cu titlul original Jenșcinî Lazaria, iar în versiune românească în 2021, la Curtea Veche Publishing), a primit de două ori prestigiosul premiu național Bolșaia Kniga și a fost tradusă în peste douăzeci de țări. În 2014 i-a fost publicat romanul Bezbojnîi pereulok (Lecții de italiană, Curtea Veche Publishing, 2021), iar în 2020 Livada (Curtea Veche Publishing, 2026), cu titlul original Sad.
Stepnova jonglează cu personajele cu măiestria unui regizor talentat: flashbackuri, spoilere, lucruri nespuse până la capăt, apropiind astfel lumea literară de cea reală.
Livada este un roman crescut în întregime din literatura rusă a secolului al XIX-lea, dar epoca decadentismului și a Veacului de Argint pare că e mereu prezentă, iar modernitatea lasă notițe pe margini.
În universul Livezii, totul e predeterminat, însă pasiunea condiționată social izbucnește în modurile cele mai neașteptate. Romanul e minunat structurat, pasajele oglindindu-se unele într-altele armonios, țesând un tipar elaborat, care amintește de șalul prețios al prințesei Boriatinskaia.
Romanul Marinei Stepnova privește trecutul prin lentila modernității.
Romanul este o livadă cu alei ce se bifurcă. Nu pentru că ar părea neterminat – tot ce trebuia spus a fost spus –, ci pentru că doi cititori, intrând împreună în text, pot ieși din el în lumi diferite, complet diferite.
Anna Jucikova