Cartea de față este rezultatul încercării de a gândi tranziția ca perioadă în sine și de a reflecta, în prezent, despre prezent. Ea propune o formă de practică teoretică ce vrea să distingă, în freamătul evenimentelor zilnice, imediate, structuri de durată, fiind un demers aflat la intersecția dintre știri și istoriografie – un alt nume care i s-a dat antropologiei sociale. Volumul cuprinde trei cronici contemporane. Prima, o incursiune în politica românească a tranziției, este o analiză a unor personaje-cheie ce au întruchipat la un moment sau altul, fără știrea sau voia lor, procese sociale structurale. A doua secțiune reprezintă o examinare oblică a ceea ce a fost anticomunismul românesc de după 1989 și se axează pe modul în care dosarele Securității au fost integrate ca sursă de date istorice și de judecată publică în cadrul anticomunismului, reliefând și contradicțiile insurmontabile pe care această opțiune politică și epistemică le-a generat. În fine, partea a treia oferă o istorie tematică și o interpretare politică a rearticulării stângii românești independente din perioada postcomunistă, explicând formele pe care această rearticulare le-a luat și antinomiile pe care le-a creat. Locuri comune, așadar – lucruri care ne privesc pe toți.