Romanul Logodnicul a fost publicat în anul 1935 și abordează teme considerate atipice pentru acea perioadă, cum ar fi aspecte legate de căsnicie, relații și psihologia personajelor.

Romanul este adesea comparat cu scrierile lui Marcel Proust sau Virginia Woolf datorită modului în care timpul subiectiv (trăit) domină timpul obiectiv (al ceasului), cititorul fiind invitat să privească lumea din perspectiva personajului principal.

Logodnicul este un roman al amânării și al introspecției dureroase, ilustrând eșecul adaptării la realitate și transformarea vieții într-o lungă „logodnă” cu propria singurătate și cu moartea simbolică a dorințelor.

Hortensia Papadat-Bengescu (1876–1955) este o figură importantă a literaturii române, fiind considerată creatoarea romanului psihologic modern în România și ocupând astăzi un loc central în canonul literar românesc. Ea a adus o schimbare radicală de perspectivă, trecând de la proza tradițională, rurală, la cea urbană, axată pe analiza minuțioasă a conștiinței.