MIHAIL ŞIŞKIN s-a născut în 1961, la Moscova. După absolvirea Institutului Pedagogic de Stat a lucrat ca ziarist şi apoi ca profesor de germană şi engleză. La doar doi ani după debutul său literar, petrecut în anul 1993, cu volumul de scurte povestiri Urok Kalligrafii, se stabileşte în Elveţia, la Zürich, şi lucrează ca interpret pentru azilanţii vorbitori de limbă rusă.
Este scriitorul căruia i s-au acordat cele trei mari premii literare ruseşti: Russkii Buker în 2000, pentru Luarea Ismailului, Naţionalnîi bestseller în 2005, pentru romanul Părul Venerei (tradus în română de Antoaneta Olteanu, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2013(, şi Bolşaia kniga în 2011, pentru romanul Scrisorar (tradus în română de Antoaneta Olteanu, Curtea Veche Publish-ing, Bucureşti, 2012).
Trei dintre cele mai traduse romane ale sale au fost dramatizate și puse în scenă: Luarea Is-mailului la Teatrul MOST, Scrisorar la Teatrul de Artă din Moscova, iar Părul Venerei la Atel-ierul „Piotr Fomenko“.

„Fireşte că sunt un autor greu de tradus. Nicio traducere nu e uşoară. În realitate chiar scriitura mea e un soi de traducere. Tot ceea ce este important în viaţa noastră nu se petrece la nivel verbal. Aşa că tot ceea ce mi se pare important traduc în limbajul tuturor limbilor. Eu aş fi fericit dacă aş reuşi să mă traduc, de exemplu, în limbajul muzicii, dar eu doar să scriu şi să citesc pot.“
Mihail Şişkin, într-un interviu publicat în The American Reader

„În Occident, sintagma «literatură rusă» vorbeşte, în general, despre reprezentanţii realismului — Tolstoi, Cehov —, căci probabil Rusia modernă — a lui Şişkin — este prea reală pentru realism.“
Boris Fishman, The New York Times

Ismailul menționat în titlul acestui roman este orașul care, odinioară, a aparținut Imperiului Otoman, luat și pierdut de armatele ruse de mai multe ori. Referința istorică e însă o metaforă-capcană pe care Șișkin le-a pregătit-o cititorilor. „Luarea Ismailului“ e un număr de circ cu șoareci care aleargă disperaţi să-și câștige bucăţica de brânză. Luarea Ismailului este o carte despre barbaria umană, despre complexitatea vieţii în care singura luptă care are sens este cea împotriva morţii, fie numai și pentru faptul că „viitorul e entuziasmant“.
Mihail Şișkin, autodeclarat admirator al lui Vladimir Nabokov și al lui Sașa Sokolov, continuator al marii literaturi ruse, creează, cu Luarea Ismailului, o simfonie postmodernă compusă din povești, metafore și semnificaţii, scene din istoria Rusiei, scrisori, adnotări de jurnal, pledoarii avocăţești, declaraţii de martori, fabule și cronici. Întreţesând fragmente felurite, Şișkin construiește treptat ideea centrală a romanului, și anume: cum să ajungi la o înţelegere cu moartea, cu nedreptatea, cu suferinţa, cu boala, cu putreziciunea, dacă, în mod inexorabil, ești condamnat să le înduri încă de la naștere?
De același autor au apărut la Curtea Veche Publishing: Scrisorar Părul Venerei