Volumul de față, ajuns la cea de-a cincea ediție, adăugită și revizuită pe baza ultimelor lucrări de specialitate apărute recent pe tema regimului comunist din România, prezintă biografia tragică a unuia dintre liderii Partidului Comunist Român.

La începutul lui 1948, prin funcțiile ocupate în partid și în stat, Lucrețiu Pătrășcanu (1900–1954) se număra printre persoanele influente ale tinerei Republici Populare Române, ca membru al Comitetului Central și al Biroului Politic al partidului și ministru al justiției.

Era cunoscut pentru rolul său în căderea regimului Antonescu, în încheierea armistițiului cu Națiunile Unite și în semnarea Convenției de armistițiu și a Tratatului de Pace cu Puterile Aliate și Asociate.

A fost arestat în aprilie 1948 și, după cea mai lungă anchetă din istoria proceselor staliniste – finalizată cu acuzații de colaborare cu Poliția și Siguranța, spionaj, complot antistatal, crimă contra păcii etc. –, după șase ani, a fost condamnat la moarte și executat.

Ancheta și procesul Pătrășcanu sunt un caz tipic din seria proceselor staliniste, a fenomenelor de manipulare și de rescriere a istoriei în consonanță cu ideologia fiecărei etape dintr-un sistem totalitar și, totodată, un exemplu clarificator în cunoașterea regimurilor comuniste, în speță a istoriei României din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea.