Lume si pamant

Pe 25 martie 2024, s-au împlinit 70 de ani de la moartea lui Emil Isac, unul din reperele modernismului în literatura română. Dacă e să
ne referim numai la noutatea pe care o aducea în poezia de limbă română a începutului de secol XX, poezia în proză, este considerat – pe
drept cuvânt – un pionier al simbolismului și modernismului transilvănean. Această ediție îl celebrează printr-o selecție de 70 de texte grăitoare pentru specificul simbolist, modernist al creației sale: poeme în proză, poezii alese și fragmente din publicistica sa, prezentate drept cugetări.

O notă inedită este dată de ilustrațiile ce însoțesc textele lui Emil Isac din acest volum: sunt realizate chiar de către poet. Imaginea de pe copertă, care se regăsește reprodusă integral și în interiorul volumului, este o acuarelă de mici dimensiuni (8.8×16.9 cm), pe carton, semnată olograf de Emil Isac în anul 1902, când avea doar 16 ani.

Realizarea acestui volum a fost posibilă prin colaborarea cu Biblioteca Județeană „Octavian Goga”, Compartimentul Colecții speciale,
memorie și cunoaștere locală, Cluj, care a pus cu generozitate la dispoziția editurii ROCADE materiale originale din fondul Emil Isac:

„Dacă n-ar fi soare, numai lumânări, am prețui flacăra luminii și am tremura poate de groaza vieții, nu de a morții.”

„Eu știu că, astăzi, omenirea este într-o mare convulsie sufletească, își caută idealul, își croiește viitorul și știu că a apărea, azi, cu un volum de liră înseamnă un act de curaj, cum ar însemna un act de curaj să scuturi din somn un uriaș, să scuturi din somn un leu, amenințându-l cu o floare.”

„Poezia nu este rachetă care pornește, se avântă, ca să delecteze, pentru moment, pe ahtiatul de senzații. Poezia este pretutindeni statornică: în creșterea florii, în zâmbetul de albine, în fâlfâitul de aripi al privighetorilor; poezia este întotdeauna actuală, căci trăiește în inima tuturor și fiecare viețuitoare se ridică la prețuirea vieții printr-o poezie adâncă a vorbelor tăcute ori a faptelor uitate.”

„Toate erau ale tale: lume și pământ
Aur și piatră, pasăre și munți și vânt.
Ce nu era al tău: era un cal de jucărie
pe care l-ai frânt.”

Emil Isac