Avind convingerea ca nu orice eveniment poate fi fictionalizat si trecut in literatura, Ioan Grosan aduna in volumul sau memorialistic astfel de intimplari pe care le-a trait si pe care nu le-a inclus in cartile de beletristica. Anecdotica acestei carti nu este insa mai putin savuroasa si spectaculoasa, episoadele decupate acoperind citeva decenii si cele mai diverse medii, in Romania si in strainatate. De la aventurile spumoase pe care le-a trait el insusi la Festivalul de la Cannes sau la motelul Dracula din pasul Tihuta pina la episoade la care a fost simplu martor – cum sint intimplarile pline de haz avindu-i ca protagonisti pe taranii maramureseni sau amintirile depanate de niste veterani de razboi la o terasa din Timisoara –, Ioan Grosan ne delecteaza cu povesti care depun marturie, dupa spusele sale, „despre o anumita atmosfera, un anumit timp si anumiti, minunati, oameni”.
 
„Pe Ioan Grosan il preocupa, mai mult decit orice altceva, sufletul omenesc. El dovedeste, prin scrisul sau, ca sufletul omenesc este nemuritor, daca nu ca entitate metafizica, atunci ca subiect pentru literatura.” (Alex. Stefanescu)