A scrie o carte despre polifonie nu este o sarcină dintre cele mai ușoare.

Dificultățile se datorează mai cu seamă abordării teoretice a unui domeniu prin excelență practic, la care se adaugă apoi cele legate de vastele dimensiuni ale subiectului, de abundența datelor acumulate de-a lungul timpului și de neobișnuita complexitate a problematicii tratate.


O asemenea lucrare conține în mod inevitabil probleme aparținând contrapunctului, disciplină de scriitură muzicală, al cărei cadru este mai propice demonstrațiilor și exercițiilor decât expunerilor cu caracter teoretic.

În această privință am fost obligați să căutăm cele mai potrivite căi pentru prezentarea contrapunctului în afara clișeelor manualelor de specialitate, prin reliefarea în primul rând a conținutului acestuia și prin evitarea îngreunării expunerii cu reguli obositoare, cauză principală a aridității îndeobște atribuite acestei discipline.