Povestea Claudiei este povestea unei generații care își caută locul în lume. Viața o poartă din loc în loc, dincolo de Timișoara ei natală, prin Italia, Cehia și Belgia, precum și între lumi, iar atunci când totul se prăbușește, ea merge, cu curaj, mai departe decât mulți dintre noi, către universul interior, către esența eu-lui ei, către răspunsurile autentice, camuflate de divers mesaje primite din exterior și interior.

Claudia ne conduce, pas cu pas, cu tandrețe, autoironie și fără dogmă, prin labirintul căutării de sine, al iubirii și al apartenenței autentice, într-un mod care ne face să ne punem, indirect, întrebări despre noi înșine și cine suntem cu adevărat. Răspunsurile pe care ni le propune nu sunt prescriptive, ci îi aparțin ei, după cum ne spune ea însăși în carte.

Din șantierul săpăturilor interioare se naște o nouă construcție, care nu are nimic de-a face cu renovări de fațadă, ci se înalță, cu modestie, pe un fundament solid și mai stabil, informat de lecțiile asumate ale drumului parcurs. Această carte este mai mult decât o confesiune.

Pe lângă integrarea măiestrită a unor basme speculative, se simte, în mod consistent, abilitatea autoarei de a controla firul narațiunii și de a transpune cititorii în lumea cărții, prin descrieri vii care antrenează toate simțurile. Eseurile care constituie partea principală a cărții încep cu fraze puternice, care ne plasează imediat în locul acțiunii și se dezvoltă în timp, în paralel cu vocea interioară și auctorială a Claudiei.

Puterea Claudiei și a cărții ei constă în vulnerabilitatea deplină cu care ni se dezvăluie treptat și încăpățânarea, în ciuda obstacolelor de tot felul, de a căuta adevărul despre sine și de a evolua, în prezentul continuu, la nivel emoțional și spiritual.

(Diana Radovan)