"Marea reusita a acestei carti vine, probabil, din încercarea de a transforma erosul în nodul gordian al celor doua aspiratii. Pe de o parte, dragostea eroului pentru Maitreyi îi da acestuia senzatia unei perpetue aventuri, compuse din sentimente irepetabile si trairi care îndeamna la uitarea de sine. Pe de alta parte, eroina romanului se constituie în singurul punct fix al contemplatiei sale, fiind învestita cu toate calitatile absolutului. Toata strategia narativa a discursului e orientata în aceasta directie, ceea ce face din Mircea Eliade unul dintre cei mai inteligenti constructori de universuri romanesti din toata literatura româna." Gheorghe Craciun