,,Pe o stanca neagra, intr-un vechi castel,
Unde cura-n poale un rau mititel,
Plange si suspina tanara domnita,
Dulce si suava ca o garofita;
Caci in batalie sotul ei dorit
A plecat cu oastea si n-a mai venit.
Ochii sai albastri ard in lacrimele
Cum lucesc in roua doua viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i san,
Rozele si crinii pe fata-i se-ngan.
insa doamna soacra langa ea vegheaza
Si cu dulci cuvinte o imbarbateaza...