Volumul cuprinde peste 200 de documente referitoare la istoria mănăstirii Cotroceni, unul dintre cele mai importante așezământ monastice din Țara Românească, începând cu actul care reprezintă prima atestare documentară a satului Cotroceni, ce aparținuse domeniului domnesc al lui Mihai Viteazul (27 noiembrie 1614) şi până în primul sfert al secolului al XIX-lea, când, după momentul revoluționar de la 1821, pentru o scurtă perioadă de timp (1822-1828) la conducerea acesteia a fost desemnat un egumen român. Din impresionantul număr de documente referitoare la această mănăstire, în prezentul volum au fost selectate cele mai semnificative în ceea ce privește reconstituirea istoriei deosebite a ansamblului de la Cotroceni, sub toate aspectele, atât cel de așezământ religios, cât și de ansamblu rezidențial, evoluția sa de-a lungul timpului.