“Și vine o vreme când, după ce toate trec, nu știi, forța fizică sau forța morală, întâmplarea năpraznică din fulgerul destinului sau lacrima înghețată pe obrazul unei copile plecată să salveze niște vieți necunoscute, un umăr gol dezgolit din crusta înghețată a zăpezii sau o viață pierdută în neștire dintr-un text de roman nescris, să-ți învie tot trecutul în față și să strigi nicăieri și pretutindeni un sfâșietor manifest al Ne-uitării.” (Alecu Ivan Ghilia)