Manuscrisele nu ard

„Am scris cartea aşa cum m-a rugat ea, povestind-o. Asta înseamnă şi că mi-am acordat libertatea de a o privi cu ochii îndrăgostitului care pune uneori realul deoparte, transfigurându-l prin frumuseţe, printr-o nezdruncinată credinţă. Francisca ştia că nu vom avea timpul să trăim toată povestea aceasta împreună. V-am schiţat, de dragul ei, harta unui pământ nou pe care m-a ajutat să-l descopăr, un paradis posibil. Poate că, având această hartă, un El şi o Ea vor alege să pornească în larg într-o bună zi, fie spre Insula lui Prospero, sau spre propriul lor Eden. Un paradis pe care, dragă cititorule, oricât ar fi de îmbietoare cuvintele, nu-l vei putea descoperi decât trăind.”

Fragment din romanul Manuscrisele nu ard