În luna a șaptea de sarcină, fătul își schimbă poziția în uterul matern, orientându-se astfel încât să se nască mai ușor. Această mișcare de întoarcere simbolizează pregătirea pentru noua viață. Dar, cum omul este alcătuit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar microcosmosul uman reproduce la scară vizibilă întregul macrocosmos, ce ar putea simboliza această „întoarcere” la nivelul Universului, sau măcar al planetei pe care trăim?
Sunt întrebări cărora Annick de Souzenelle le-a simțit relevanța, urmărind răspunsuri de-a lungul întregii sale vieți pline de căutări semnificative articulate cu măiestrie în opera sa. Această nouă carte a lui Annick a avut nevoie de numai șapte luni de pandemie pentru a vedea lumina tiparului. La 97 de ani, cu o înțelepciune care dovedește că bogăția interioară poate fi adunată în timp, autoarea abordează capitolul 5 al Facerii, cel al genealogiei lui Adam, ce cuprinde succesiunea patriarhilor, de la Cain și Abel până la Noe. Ea descoperă că acești mari strămoși simbolizează fiecare un anumit moment al dezvoltării umane, ajutându-ne să ne apropiem de înțelegerea profundă a ființei noastre și a lumii în care trăim.
Ultimul capitol al lucrării vine cu o interpretare simbolică a pandemiei pe care o trăim la nivel global, care face apel la o trezire spirituală de care avem cu toții nevoie. Prin necunoașterea legilor ontologice umanitatea se află pe marginea prăpastiei. Așa cum, în luna a șaptea, fătul se întoarce în pântecele mamei sale pentru a se pregăti să iasă într-o nouă viață, tot astfel umanitatea ar trebui să reflecteze asupra necesității unei mari schimbări.
„Mă opresc o clipă pentru a mărturisi cititorului dificultatea pe care o resimt în a scrie ceea ce urmează: deoarece momentul în care aștern aceste rânduri este de asemenea cel în care marele fetus adamic își începe mișcarea de întoarcere în matricea cosmică. Rădăcinile sale «pământ» trosnesc prin toate părțile și conduc la o preocupare ecologistă și la un curent orientat spre mâncărurile bio, atât de importante pentru o reînnoire a pământului, dar atât de fragile prin frica neauzită față de tot ceea ce amenință viața sa animală”.