O femeie de carieră la patruzeci de ani care îşi doreşte cu disperare un copil organizează o „petrecere de inseminare”, unde bărbaţii sînt încurajaţi să doneze spermă. Un poet ratat pune la cale escrocheria menită să îi asigure o viaţă liniştită într-un paradis fiscal. O elevă de liceu încearcă să se sustragă căsătoriei aranjate de familia ei de imigranţi. Toate personajele Marelui Experiment, primul volum de proză scurtă al lui Jeffrey Eugenides, se află în pragul unei crize, urmarea firească a propriilor decizii neinspirate şi a imaturităţii, tot ce (li) se întîmplă are legătură cu o enormă urgenţă universală. Scrise frumos, convingător, pline de idei neaşteptate, dar nelipsite de graţie, aceste povestiri marchează maturitatea unui mare scriitor american.

„În David Copperfield, domnul Micawber îi dă eroului lui Dickens o formulă după care ar trebui să trăiască mulţumitor: «Venit anual, douăzeci de lire; cheltuieli anuale, nouăsprezece lire şi şase şilingi. Rezultat: fericire. Venit anual, douăzeci de lire; cheltuieli anuale, douăzeci de lire şi şase şilingi. Rezultat: nefericire». Oricare ar fi venitul lor anual, multe dintre personajele lui Eugenides cheltuiesc cel puţin cu şase şilingi mai mult decît limita lui Micawber.” (The Guardian)

„Umorul în povestirile lui Eugenides vine din faptul că nici un personaj nu e pregătit să se descurce în lumea în care trăieşte, sau cel puţin nu în ce a devenit lumea. Peste tot, inocenţa este călcată în picioare.” (The New York Times)

„Cele mai bune povestiri din Marele Experiment arată cum memoria distorsionează perspectiva asupra trecutului şi cît de orbi sîntem în privinţa viitorului.” (The Washington Post)