Nu toţi cei care s-au aflat - ca să spunem aşa - în umbra Mareşalului Antonescu l-au „văzut” din acelaşi unghi sau au dat aceeaşi forţă impresiilor consemnate; pe deasupra, unii s-au încredinţat jurnalelor lor de îndată după întâlnirile şi discuţiile cu Antonescu, în vreme ce numeroşi au preferat s-o facă după câţiva ani ori câteva decenii, atunci când, deci, figura Mareşalului a putut să le apară „alterată” de scurgerea timpului, iar însemnările celor în cauză să fie „viciate” de extrem de bogata literatură istorică apărută în lume şi consacrată epocii sau problemelor celui de-al Doilea Război Mondial. Cu menţiunea că, din motive asupra cărora nu considerăm că se impune să mai insistăm, am preferat să-l introducem pe cititor în perioada cea mai importantă, cea mai dificilă, cea mai controversată din viaţa şi activitatea lui Ion Antonescu - aceea cât timp el a îndeplinit funcţia de conducător al statului român, imprimând, în consecinţă, ritmul şi convingerile sale desfăşurării istoriei româneşti, şi nu numai atât -, ne exprimăm convingerea că este preferabil să-l lăsăm suveran pe cititor, făcând el singur selecţia fericită dintre numeroasele „piese” sau „argumente” pro şi contra ce i le oferă în continuare voluminosul, grandiosul şi încă deschisul „dosar Ion Antonescu”!