Om cu o voință de nezdruncinat și extrem de energic, Gheorghi Jukov a condus armata sovietică în toate momentele de cotitură ale celui de-al Doilea Război Mondial. El este cel care a împiedicat armata germană să cucerească Leningradul în septembrie 1941, cel care a dirijat apărarea Moscovei în octombrie 1941, cel care a condus Armata Roșie în marșul ei spre Berlin și a acceptat în mod oficial capitularea necondiționată a Germaniei în primăvara anului 1945. După război, Jukov a avut un rol de seamă în sfera geopoliticii. În calitate de ministru al apărării în epoca Hruciov, a fost unul dintre arhitecții strategiei militare sovietice în timpul Războiului Rece. Considerat de occidentali drept un erou popular, fiind singurul general sovietic care a apărut pe coperta revistei Time, Jukov a intrat adeseori în conflict cu autoritățile comuniste. Acuzat pe nedrept de lipsa de loialitate față de regim, a fost exilat de două ori, iar numele i-a fost șters din istoria oficială a propriei țări. Lăsând la o parte exagerările datorate cultului personalității lui Jukov, autorul combate multe dintre miturile care s-au născut în jurul vieții și carierei sale și prezintă lucruri inedite despre relațiile acestuia cu Stalin, Hruciov și Eisenhower.

„Pe lângă faptul că îi va captiva, cum este și firesc, pe cei interesați de istoria militară, această carte oferă informații ample despre felul în care se lucra și se supraviețuia pe timpul lui Stalin și al lui Hruciov. Avem în față povestea scrisă cu pricepere a unui om extraordinar, care a trăit în vremuri extraordinare.”

Evan Mawdsley, BBC History Magazine

„Roberts îi face, în mare măsură, dreptate mareșalului Jukov [...] în această iscusit scrisă și temeinic documentată lucrare, care îi va bucura nu doar pe specialiști și pe cei pasionați de istoria celui de-al Doilea Război Mondial, ci și pe un cerc larg de cititori.”