Timp de mai multe secole, activitatea culturală, având mai întâi marele centru la Episcopia Râmnicului, apoi la şcolile şi societăţile din Craiova, a subliniat specificul oltean, nu după modelul occidental al pitorescului, ci din dorinţa de a arăta că acolo, în Oltenia, există ceva foarte naţional. Sinteza ideii a fost găsită de Iorga: "Oltenia, ţară întreagă şi plină de oameni", iar descrierea ei s-a făcut tocmai prin foarte mulţi oameni. Am ales în această lucrare prezentarea câtorva vârfuri ale complexului cultural oltean, cei mai mulţi dintre ei de anvergură internaţională şi academicieni, pentru a ilustra existenţa unui anumit lanţ cauzal constituit din trei inele: naşterea în spaţiul oltean, creşterea în familia olteană şi educaţia în şcolile provinciei. Astfel de personalităţi pot fi găsite în oricare altă provincie istorică a României, în jurul marilor centre de spiritualitate românească de la Şcoala Ardeleană sau Şcoala Paisiană, la centrul tomitan de la Constanţa sau în leagănele nefericite de la Chişinău şi Cernăuţi. "Marii olteni" sunt de fapt mari români, nişte vârfuri ieşite dintr-un loc cu tradiţie.