Pe Iulia Motoc o întâlnim în viața publică rareori, dar de fiecare dată în momente grave, când totul pare pierdut. Așa a fost în vara, teribila vară, a lui 2012 când a fost omul providențial de la Curtea Constituțională. A reapărut apoi la o nouă răspântie colectivă de curând, ca reprezentant al României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, când i s-a făcut dreptate lui LCK – și nouă tuturor împreună cu ea. La răstimpuri, Iulia Motoc îmbracă pentru noi mantia fermecată a zânei bune, se arată în drumul nostru în chiar ultima clipă și deschide o miraculoasă cale de salvare, în care nu mai îndrăzneam să credem. Iulia Motoc vine azi cu un mini-roman, o povestire în notă dickensiană, în decor ultra-modern. Caterina, eroina acestor pagini, se ridică de jos, dintr-un cartier bucureștean, și răzbate până sus, în mediile impenetrabile ale universităților occidentale. Cum nu se întâmplă în lumea reală a Iuliei Motoc, împotriva personajului se adună forțele obscure ale răului, ca într-un thriller de film american, unde banul, forța brută și insidioasă, mâna lungă a Estului și sistemul orb concură împotriva unei eroine ce devine, precum în proza marelui autor englez, victima neputincioasă a tuturor. Participi la un coșmar semiconștient, le vezi pe toate venind, aștepți o minune, care nu mai vine. Ceea ce Iulia Motoc a putut face pentru noi nu poate face, iată, pentru alter egoul său din ficțiune. Se anunță aici un prozator inteligent, talentat și cu un acut simț al realului. Vasile Popovici

Iulia Motoc este judecătorul României la CEDO și Profesor universitar la Universitatea București. A fost judecător al Curții Constituționale, raportor special ONU și expert al ONU, al Consiliului Europei și al Uniunii Europene. A publicat cărți și studii în domeniul dreptului internațional și dreptului european. Este doctor în drept internațional al Universității Aix-Marseille III și doctor în Filosofie al Universității București. A fost profesor și cercetător invitat la Universitățile Yale, NYU, Institutul European de la Florența, Miami și Paris I – Sorbonne. A publicat poezie și proză în revistele Steaua, Contrafort și Viața Românească.