”Din câte lucruri sunt pe lume / Aici îmi place mie anume / Înalț de dor, în de voie, / un Imn de bucurie! / Cum o privighetoare / zburând din colivie / Și neastâmpărată / bătând din aripi iute, / Deoparte dând tot colbul / din şcolile trecute, / Afară din cetate / Sub codrii fremătând, / Printre livezi în floare / Mă înfior și cânt; / Unde răsuflă cerul / de peste munți cu pace / În cumpătă tihnă / să și petrec îmi place”.