Masa umbrelor este o colecție de mici eseuri dedicate oamenilor și locurilor iubite de scriitor și începe cu un declarativ: „Nu vreau să uit nimic”.

Și nu uită, el, călătorul printre umbre, nimic și pe nimeni. Nici pe părinți, nici pe bunici, nici pe cățel, nici pe Babeta (bucătăreasa familiei, al cărei nume, Maria Cărăușu e ținut ca hainele bune, pentru Duminică, cred măriile lor, copiii) nici dulce târgul Ieșului, nici pe Eminescu. Nimic nu uită din ce e trainic și dincolo de timp, nimic din ceea ce e faptă și amintirea faptei, sunetul vocilor și ecoul din inimă.