In Mastile lui Hipocrate, doctorul Costin Dutu continua sa faca mai mult decat educatie medicala, dezvaluindu-si experienta, aratandu-si empatia si folosindu-si abilitatile de comunicare. Problemele pe care le abordeaza, cu ironie si autoironie, sunt cat se poate de actuale, avand in vedere amploarea pe care au luat-o, la nivel societal lipsa educatiei, prejudecata, intoleranta, superficialitatea, incertitudinea si chiar inteligenta artificiala. Cartea indica si o cale morala spre ceea ce ar trebui sa fie medicul modern, nevoit sa se adapteze dar si sa influenteze in bine o lume sufocata de informatii false si egoism, in care exercitiul punerii in locul celuilalt s-a cam pierdut.