Ediţie bilingvă

La apariţia lor, Maximele lui La Rochefoucauld, colecţie de scurte cugetări în care acţiunile oamenilor se dezvăluie a fi motivate îndeosebi de interes şi de orgoliu, i-au scandalizat pe mulţi. Rod al unei minţi pătrunzătoare ce pare să surprindă doar aspectele negative ale naturii umane, formulate concis şi elegant, ele i-au adus autorului eticheta de filozof al amorului-propriu. Ecoul lor a fost considerabil. La Rochefoucauld a rămas în memoria culturală drept unul dintre principalii moralişti francezi. Nietzsche şi Roland Barthes l-au apreciat, iar Cioran a fost catalogat la un moment dat drept un „La Rochefoucauld al secolului XX”.

„Una dintre lucrările care au contribuit cel mai mult la formarea gustului naţiei noastre şi la a-i da un spirit de justeţe şi de precizie a fost micul volum al Maximelor lui François, duce de La Rochefoucauld... Acest mic volum a fost citit cu aviditate; el ne-a deprins să gîndim şi să dăm ideilor o expresie viguroasă, dar şi precisă şi delicată. De la renaşterea literaturii încoace, nimeni nu mai avusese pînă la el acest merit în Europa.” (Voltaire, Le siècle de Louis XIV)