Despre lucrare.

Prezenta lucrare iși propune sa ofere repere concrete privind incidența mecanismelor de unificare a practicii judiciare, sa clarifice momentul la care se poate recurge la recursul in interesul legii sau la sesizarea Inaltei Curți de Casație și Justiție in vederea pronunțarii unei hotarari prealabile, condițiile de admisibilitate ce trebuie intrunite pentru a obține dezlegarea pe fond a problemei sau a chestiunii de drept sesizate, titularii sesizarii instanței supreme, aspecte ce fac obiectul preocuparii practicienilor și instanțelor de judecata și impun o detaliere in cadrul prezentului studiu.

Analiza comparativa a instrumentelor procesuale de unificare deschide posibilitatea configurarii precise a modalitații de sesizare a instanței supreme, in vederea pronunțarii unei hotarari obligatorii cu privire la o problema sau chestiune de drept dificila și susceptibila de interpretari diferite.

In cadrul lucrarii, se urmarește reliefarea jurisprudenței Inaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la aplicabilitatea mecanismelor procesuale analizate, evoluția orientarii instanței supreme de la momentul intrarii in vigoare a noului Cod, cu evidențierea cooperarii stranse intre Inalta Curte și celelalte instanțe judecatorești in atingerea obiectivului de uniformizare a interpretarii normelor legale.