Deși ne cunoaștem de ceva ani faptul că Nicu Alifantis răspunde la întrebările unui partener de dialog cu sinceritate, onestitate și căldură umană nu este ceva neobișnuit. Obișnuit este să crezi în prietenia lui și atunci, nu întrebi, nu descoși, nu analizezi și nu ai nevoie de răspunsuri. E ceva firesc. Nu intrăm în trecut decât anecdotic. În prezent, superficial și rapid, în funcție de rezolvarea sau nerezolvarea problemei cotidiene. Am pierdut bunele și străvechi obiceiuri. Când, însă, afli amănuntele unei vieți și te convingi de credința ta și a lui, se pogoară o liniște și o senzație de împlinire. Și acestea două, ca o iubire de dintotdeauna, se transformă în emoție. Și portretul devine chip și acesta din urmă întruparea unui om, dincolo de artistul pe care-l știai. Și iată-te admirând omul. Și cu această emoție te împlinești și te poți întoarce la artist.- Ioan Cristescu

Așa cum o țară are un imn și un om poate avea un imn. Unul sau mai multe. Eu am câteva de la Nicu Alifantis. Le am din fabuloasa mea adolescență. Când mi-e dor de mine dau drumul cântecelor așa cum unii dau drumul ogarilor după vânat. Și pentru că Domnul mi-a dăruit întâlnirea cu el și, apoi, prietenia lui, nu puteam să scap șansa acestei cărți. Și pentru mine și pentru alții. Cartea s-a scris în aproape cinci ani, față către față și prin epistole virtuale. Săpând în memoria de alifant (pardon, elefant!) a lui Nicu, ea a devenit o colecție de taifasuri, care conțin amintiri, păreri, convingeri, anecdote, despre o droaie de lucruri. Un fel de puzzle, o imagine, un portret făcut din bucăți de viață. Am încercat să surprind lumea interioară a unui artist adevărat, un om care face, anul acesta, 50 de ani de carieră. Acesta este darul meu și, prin ricoșeu, darul vostru. Pentru că, sunt sigur, la finalul încercării mele, îl veți aplauda și vă veți întoarce la muzica lui, mai atenți. Și asta e tot ce contează. Dar din dar din dar…pentru o mai bună întrebuințare a darului vieții. – Laurențiu-Ciprian Tudor

Laurențiu-Ciprian Tudor, născut în 1973, la Brașov, este poet, eseist, jurnalist cultural, sociolog, trainer și educaționist. Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2014. A debutat publicistic și editorial în anul 2003. A scris până acum opt volume de poezie. Pe lângă acestea, este semnatarul a trei cărți de dialog (cu Daniel Drăgan, cu Teodor Baconschi și cu Liliana Ursu) și a uneia de interviuri (cu 21 de scriitori). Este prezent în antologii și are numeroase apariții în revistele culturale din România (interviuri, poezie, cronică literară).

Din 2017 este secretar de redacție la Revista literară „Libris” din Brașov. În 2015 primește, din partea Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, „Diploma de excelență pentru evenimentul literar al anului 2015” (pentru organizarea primei ediții a Taberei de poezie BRAŞOAVE), iar în 2017 și în 2019 i se decernează Premiul CARTEA ANULUI al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumul „Licantropia poftei – poemele vârstei de mijloc”, respectiv pentru „Jurnal de cuplu. A Couple’s Diary”. Laurențiu-Ciprian Tudor este cunoscut și ca promotor cultural, din 2007 organizând aproape lunar (singur sau în grup) lansări de carte și alte evenimente culturale. De la finalul anului 2022, este membru fondator al Asociației culturale și al revistei online „Epithet”.