Apariția traducerii integrale în românește a celei mai importante scrieri a lui Chateaubriand, Mémoires d’outre-tombe, publicată la editura Vremea în două volume, înseamnă un eveniment cultural major.

Dacă nenumărați romantici europeni au avut pretenția de a-și compune autobiografii literaturizate, în care să spună „totul” despre propria lor persoană, cartea lui Chateaubriand rămîne fără egal. În timp ce memorialiștii romantici își făceau o glorie din a-și povesti viața cu exactitate extremă, de a evoca episoade penibile ori jenante ale existenței lor, Chateaubriand declară de la început că ar vrea ca viața lui să servească doar cauzelor nobile și înălțării morale a omului.

Memoriile de dincolo de mormînt propun poate cea mai fabuloasă aventură a memoriei în luptă cu timpul trăit și cu eternitatea, adresînd de asemenea și o provocare memoriei cititorului, care, doar odată cu plăcerea de a se rătăci și de a se regăsi în labirintul textului, va putea descoperi frumusețea și rezonanța seducătoare a complicatei arhitecturi a scriitorului.