"Mersul pe ape” este romanul unei tinere femei, Tana, ce traverseaza medii diferite incarcate de o puternica atmosfera - cel rural, cu deosebire, e pictat in culori tari, cu o enorma atentie pentru detaliu - si care nu reuseste sa distinga in tot ce o inconjoara - obiecte sau fiinte - un sens al ei sau al lumii din jurul ei, trivializata de totalitarism. ”Un om infrant” - s-ar fi spus cu cateva decenii in urma. O tanara femeie ce are la oras - in orasul corupt de falsul socialism - nostalgia naturii, a satului, asa cum el nu fusese niciodata. intre patriarhal si ideal, o utopie intoarsa pe dos unde singura natura surprinsa cu acuitate si foame candida, copilareasca, de forme pure, mai pastreaza reperele umanitatii, ale demnitatii umane vazute ca o conditie a fiintei. (Nicolae Breban - 1996)