Adrian Ciocioman a selectat câteva teme recurente în fragmentele cărților lui Cioran – reprezentative, așadar, pentru filosofia acestuia – pe care le-a abordat în dublu sens: ținând seama de particularitățile fiecăreia, dar și de unitatea operei din care fac parte. Cele care structurează capitolele sunt: cunoașterea, Dumnezeu, moartea (și sinuciderea), iubirea. Discursul este croit în așa fel, încât să nu fie falsificată fidelitatea față de opera avută în vedere, dar cu condiția unei libertăți hermeneutice prin care cel care interpretează se pune pe sine în cauză. Cele mai importante contribuții ale acestei lucrări sunt de ordin metodologic. Tocmai acestea au condus, cred, la o interpretare inedită a operei lui Cioran în ambele sale segmente (românesc și francez, lingvistic vorbind), care, cred, va fi avută în vedere de exegeza cioraniană viitoare. - Viorel Cernica