Edgar Morin incepe prin a aminti dubla inradacinare a umanului. O inradacinare biologica mai intai:impartasim astfel un repertoriu emotional comun(manie, bucurie, atasament, teama...) cu toatemamiferele. Dar si o inradacinare culturala, care netransmite inca din copilarie - prin limbaj, cunostinte,obiceiuri, educatie - o ,,a doua natura".

Aceasta dubla conditionare biologica si culturala estetotodatǎ principiu de unitate si de diversificare a specieiumane. Limbajul este un bun exemplu. Este oproprietate specifica a speciei umane, dar se realizeazǎprin intermediul limbilor, care sunt diferite. Acesta esteunul dintre ,marile paradoxuri” ale identitatii. Ceea cene uneste (limbajul) este si ceea ce ne separa (limbile).Acelasi lucru poate fi spus despre culturi, organizaresociala, aptitudinea de a gandi.

Cititorii vor fi uneori uluiti de capacitatea de sinteza alui E. Morin care a anticipat in buna masura, cu multavreme in urma, anumite teorii actuale (teoriacoevolutiei natura/cultura in paleoantropologie,abordarea constructivista a identitatilor etnice,tulburarile si tensiunile identitare). Alteori, dimpotriva,va ramane sceptic sau nesatisfacut in fata unor formuleprea generale si indepartate de orice realitate tangibila.Dar acestea reprezinta forta si limitele genului. - Jean-Francois DORTIER