Majoritatea poemelor din această
carte au fost pentru un timp pierdute,
odată cu un caiet-jurnal pe care l-am
uitat într-un avion. În mod neaşteptat şi
cu totul încântător pentru mine, caietul a
fost găsit şi păstrat apoi – pe seama unor
mecanisme umane misterioase care ţin
foarte probabil de himerism – la unul
dintre birourile unui aeroport, aşa că
l-am putut recupera, o aventură la fel de
plină de suspans ca scrierea propriu-zisă
a textelor, neprogramată, în călătoriile
din ultimii ani, mereu cu sentimentul că
poezia are căile ei neştiute şi independente
de autor.