Personajelor lui Daniil Harms li se întâmplă tot felul de chestii care-ar pune pe gânduri pe oricine:atunci când n-are ochelarii pe nas, Semion Semionovici vede într-un pin un țăran care-i arată pumnul; Pușkin și Gogol se tot împiedică unul de celălalt; un ins roșcat n-are ochi, urechi, gură, păr și altele de trebuință unui om, așa că „mai bine să nu vorbim despre el”. Prin proza scurtă, poezia și scenele de teatru, Harms creează o lume care n-are nevoie de sens și de idealuri, pe deplin liberă. Iar prin asta, creația lui Harms devine deopotrivă comică și înspăimântătoare.

Mai multe detalii găsiți aici.