Nu a fost optiunea noastra sa venim pe lume, dar este obligatoriu sa invatam sa traim, asa cum invatam sa cantam la pian, sa gatim, sa sculptam in lemn sau in piatra. Acest rol ii revine educatiei. Insa aceasta se preocupa din ce in ce mai putin de transmiterea unei stiinte a regulilor vietii, in beneficiul unei stiinte a formarii deprinderilor. Ea urmareste sa ne permita sa facem fata mai mult provocarilor exterioare ale existentei decat celor interioare:

Cum sa fim impacati cu noi si cu ceilalti?
Cum sa reactionam in fata suferintei?
Cum sa ne cunoastem pe noi insine si sa ne rezolvam propriile contradictii?
Cum sa dobandim o libertate interioara reala?
Cum sa iubim?
Cum sa ajungem, in cele din urma, la fericirea adevarata si durabila?