Un roman sfâșietor, inspirat de o poveste mai puțin cunoscută din Al Doilea Război Mondial, despre consecințele devastatoare ale minciunii și puterea vindecătoare a iubirii.

Nico Krispis, în vârstă de unsprezece ani, nu a spus niciodată o minciună. În 1943, când naziștii invadează orașul său natal, Salonic, reputația de copil care spune întotdeauna adevărul îi atrage imediat atenția unui ofițer german. Acesta îi propune o învoială: pentru a-și salva familia, Nico trebuie să îi convingă pe ceilalți evrei din comunitate să urce în trenurile care îi vor duce „spre nord”, unde, aparent, îi așteaptă locuri de muncă și siguranță. Fără să știe că totul este o minciună crudă, băiatul acceptă, prezentându-se în fiecare zi la peron pentru a-i liniști pe oamenii în mijlocul cărora crescuse.

În ziua în care ultimul tren este încărcat, Nico își vede propria familie împinsă într-un vagon de vite. Înțelegând că a fost manipulat să-i trimită pe toți cei dragi ‒ și întreaga sa comunitate ‒ către moarte, băiatul își jură că nu va mai spune niciodată adevărul.

Mitch Albom dezvăluie consecințele profunde ale războiului asupra spiritului uman, împletind poveștile a patru personaje cu ororile lagărelor de concentrare. Pe rând, Nico, bântuit de dorința de a fi iertat; Sebastian, fratele mai mare obsedat de răzbunare; Fannie, tânăra care trebuie să aleagă între doi frați; și Udo Graf, ofițerul nazist ale cărui minciuni odioase le-au distrus viețile, devin ecouri ale fragilității și complexității umane.