Poezia acestui volum e a unei violențe tăcute, reținute, insidioase. O lume care aproape că se sustrage temporalității, marcate prin elemente insignifiante, dacă le privim din afară, decisive pentru membrii acestei lumi, dacă adoptăm perspectiva lor. O violență care nu ucide, cel puțin nu imediat, ci lasă traume, cicatrice vizibile sau invizibile, uneori răni necicatrizate. O poezie care, dacă ar avea de optat între „artă” și adevăr, l-ar alege fără șovăire pe cel din urmă. Ceea ce și face, și acesta e motivul pentru care am încredere în Artiom Oleacu. – Romulus Bucur

Deschizi oriunde cartea lui Artiom Oleacu – și îți vorbește de îndată o voce nouă & atașantă, care te face s-o crezi imediat pe cuvânt. Cuvânt de cuvânt. O voce dark & funny & înduioșătoare & dură. Ca a tuturor poeților adevărați. Din a căror stirpe Artiom Oleacu face strălucitor parte. – Radu Vancu