V-ati gandit vreodata de cat timp avem nevoie ca sa ne indragostim? O secunda? Cinci minute? Doua ore? O zi? O saptamana? Toate raspunsurile sunt corecte.
Xenia invata pentru Medicina, incearca din rasputeri sa le faca pe plac parintilor exigenti si, cand presiunea e prea mare, se refugiaza in literatura. De curand, a descoperit romanul De veghe in lanul de secara al lui J. D. Salinger si, odata cu asta, pe un forum al cititorilor, a cunoscut un tanar de varsta ei.
Nu s-au vazut fata in fata, abia daca stie cum il cheama si la ce liceu invata, dar isi scriu saptamanal, iar sentimentele lor capata, in ciuda piedicilor sau poate tocmai de aceea, forta unei pasiuni dintre cele care-ti schimba viata.
Dar, atunci cand Xenia trece peste rugamintea lui si incearca sa-l intalneasca, afla ca nimic nu e ceea ce pare a fi. Cine este cu adevarat sufletul ei pereche? Unde este? Ce ascunde? Raspunsul vine sub forma unui caiet de insemnari si spune povestea unei crime.

„Romanele sunt adesea un raspuns. Un raspuns indignat, consternat, emotional, care de cele mai multe ori nu rezolva nimic, ci lanseaza si mai multe intrebari la care nu-i deloc usor sa raspunzi, dar asupra carora merita sa te opresti ca sa reflectezi. Adeseori sunt intrebata ce vreau sa insuflu prin romanele mele. Incep prin a corecta verbul. «A insufla» este un cuvant oribil. Eu nu vreau sa insuflu si sa mi se insufle nimic. Eu vreau doar sa «molipsesc», sa «invit», sa «seduc». Toate acestea prin singurele lucruri pe care le am: povestile, cuvintele. Sa «emotionez». Iata verbul care ma intereseaza cel mai mult. Asta vreau: sa-i emotionez pe tinerii cititori in aceeasi masura in care m-au emotionat si pe mine lecturile din adolescenta. Iar daca, pe langa asta, reusesc sa starnesc fie si cinci minute de reflectie, atunci fericirea mea este deplina.“ — CARE SANTOS

CARE SANTOS s-a nascut in 1970, in orasul Mataró din apropierea Barcelonei. A scris de la varsta de opt ani, castigand prima competitie literara la 14 ani. A studiat mai intai dreptul, urmand traditia familiei, iar apoi filologia la Universitatea Autonoma din Barcelona. Si-a inceput cariera jurnalistica la Diari de Barcelona, lucrand ulterior in redactiile cotidienelor ABC si El Mundo. In prezent, este critic literar la suplimentul El Cultural al ziarului El Mundo si coordoneaza site-ul dedicat literaturii spaniole La Tormenta en un Vaso. Este fondatoarea Asociatiei Tinerilor Scriitori Spanioli, a carei presedinta a fost timp de opt ani. A debutat in 1995 cu volumul Cuentos cítricos. Este autoarea a unsprezece romane, sase volume de proza scurta, doua volume de poezii, precum si a numeroase carti pentru copii si adolescenti, pentru care a primit o serie de premii importante: Ciudad de Alcalá, Ana María Matute, Alfonso Cossío, Gran Angular, Edebé. Printre volumele publicate de Care Santos se numara Intemperie (1996, povestiri), Aprender a huir (2002, roman), El dueño de las sombras (2006, roman), La muerte de Venus (2007, roman), Cel mai frumos loc din lume e chiar aici (El mejor lugar del mundo es aquí mismo, 2008, roman semnat impreunã cu Francesc Miralles; Humanitas Fiction, 2017). Roman ambitios si scris admirabil, in castiliana, Incaperi ferecate (Habitaciones cerradas; Humanitas Fiction, 2013) a aparut in 2011, avand o cariera internationala spectaculoasa. Aerul pe care il respiri (El aire que respires, 2013; Humanitas Fiction, 2014) penduleaza intre prezent si trecut, consemnand istoria unei librarii barceloneze care o reflecta deopotriva pe cea a familiei, dar si pe cea a marelui oras. In 2014, Care Santos publica, in catalana, romanul Pofta de ciocolata (Desig de xocolata), devenit imediat bestseller si recompensat cu Premio Ramon Llull, iar in 2015, romanul Diamant blau. Bestsellerul Jumatate de viata (Media vida; Humanitas Fiction, 2018) apare mai intai in castiliana in 2017, fiind distins cu Premiul Nadal. In 2018 publica, in catalana si castiliana, un nou roman de succes, Tot binele si tot raul (Tot el bé e tot el mal; Humanitas Fiction, 2019). Opera lui Care Santos este tradusa in peste 20 de tari.