Filosoful japonez Daisetsu Teitaro Suzuki (1870-1966) este unul dintre promotorii dialogului dintre cele două mari religii universale, creștinismul și budismul. În anul 1957, filosoful japonez publica pentru prima dată, la Editura britanică George Allen & Unwin, bine- cunoscutul său volum de eseuri Mysticism: Christian and Buddhist. Lucrarea compară învățăturile marelui mistic creștin, teolog și filosof german Meister Eckhart (c.1260 – c.1328) cu înțelepciunea spirituală a budismului Shin și Zen. Alături de alți gânditori și filosofi budiști, Suzuki se exprimă, nu de puține ori, pozitiv la adresa creștinismului. Mai cu seamă după ce a cunoscut tradiția mistică creștină, în mod special pe cea eckhartiană, filosoful japonez afirma, nici mai mult, nici mai puțin: „Totdeauna când descopăr asemenea convergențe, ajung tot mai mult la convingerea că, în fond, experiențele religioase creștine nu se deosebesc de cele budiste” Am ales pentru această traducere în limba română primele 7 din cele 10 eseuri ale colecției originale, și anume pe cele în care Suzuki, având ca instrument mistica eckhartiană ‒ influențată la rândul ei de mistica creștină răsăriteană ‒ arată unde înțelegerea lui Eckhart coincide profund cu cea a budismului Zen. Așadar, dacă experiențele creștine nu sunt până la urmă diferite de cele ale budiștilor, terminologia, așa cum susține Suzuki, „este tot ceea ne desparte și ne agită inutil, risipindu-ne energia”. Prin juxtapunerea culturilor care par a fi radical opuse, Suzuki ridică una dintre întrebările fundamentale ale experienței umane: la limitele înțelegerii noastre există o experiență universală pentru întreaga omenire?