Dintr-o perspectiva romaneasca, am putea spune ca, in ultima sa carte, Alfie Kohn isi plaseaza preocuparile intre D-l Goe, celebra schita a lui Caragiale, si Pozitia copilului, filmul care ne-a adus Ursul de Aur la Berlin. Pentru ca in Mitul copilului rasfatat. Sa punem sub semnul intrebarii stereotipurile despre copii si parinti analiza acopera probleme ca permisivitatea si asa-zisul rasfat, asa cum au fost expuse in presa ultimilor ani care facea un domn Goe din orice copil crescut democratic, sau ca relatia copiilor mari, de douazeci sau chiar de treizeci de ani, cu parintii lor, in contextul agresivitatii mediatice impotriva tinerilor care isi gasesc cu greu locul intr-o societate inca fragmentata de criza economica a ultimilor ani.

In acelasi timp, in Mitul copilului rasfatat, Alfie Kohn reia, cu argumente noi si pe baza celor mai recente studii, temele analizate in cartile sale anterioare si care definesc relatia cu tinerele generatii acasa si la scoala: iubire neconditionata, permisivitate, disciplina si auto-disciplina, competitivitate si concursuri, pedepse si recompense. Independenta si autonomia sunt alte doua idei pe care Alfie Kohn le aprofundeaza in ultima sa carte, de data aceasta incadrandu-le in contextul unui fenomen al individualismului analizat din perspectiva culturala, istorica si politic-ideologica.

Cu acest prilej, Alfie Kohn pune sub lupa inca un concept devenit de curand foarte la moda, acela al parintilor elicopter sau, pe romaneste, al parintilor closca. Exista sau nu astfel parinti? Este sau nu benefic pentru copii ca parintii sa fie foarte apropiati, protectori si implicati. Si pana la ce varsta? Acestea sunt cateva din intrebarile la care vom gasi raspuns in Mitul copilului rasfatat. Sa punem sub semnul intrebarii stereotipurile despre copii si parinti.

Sanda Watt