Într-o epocă în care micro-analizele sunt preferate survolărilor erudite ale marilor întrebări, Rémi Brague propune, cu îndrăzneală intelectuală, o amplă reflecție asupra fundamentelor culturii, desfășurată în trei volume. Dacă primele două sunt consacrate relației cu cosmologia și teologia în lumea greacă și în Evul Mediu, cartea de față se oprește asupra Timpurilor moderne, chestionând accentele excesive asupra prezentului și revendicarea omului de a fi temei al propriei sale umanități. În spatele autosuficienței modernității, Brague identifică nu doar fragilitatea conceptelor ei directoare, precum rațiunea, ateismul și progresul, ci și o boală specifică: „modernita”. Remediul acestei stări de „inflamație” a prezentului vine sub forma unei reflecții critice prin care sunt temperate falsele pretenții ale modernității. Suntem astfel invitați să ne asumăm, în toată complexitatea lui, îndemnul de a fi moderni cu moderație, meditând asupra originilor religioase ale culturii și asupra fidelității lucide față de trecut.