Rolul preotului în lumea ţărănească, conform materialelor inventariate în această lucrare, ţine mai mult de uşurarea vieţii celor păstoriţi, de protejarea prin ritualuri şi rugăciuni în faţa diferitelor necazuri, sau de soluţionarea unor probleme ce ţin de viaţa cotidiană, şi mult mai puţin de ideea desăvârşirii în vederea mântuirii. Religiozitatea ţărănească este caracterizată de pragmatism.

Oamenii utilizează toate mijloacele pe care le au la îndemână pentru a-şi rezolva problemele, trecând de multe ori conştient graniţa înspre practici ilicite, cum e cazul postirii pentru duşmani sau a plătirii de liturghii pentru aceștia.

Puterea atribuită preotului, în virtutea succesiunii apostolice, de a lega şi dezlega, este valorificată din plin la nivelul lumii ţărăneşti, fie că e vorba de solicitarea unor rugăciuni pentru desfacerea vrăjilor, dezlegarea de blesteme sau alungarea dracilor, fie că e vorba de dezlegarea şi uşurarea căii spre rai a celui decedat. Toate acestea se pot obţine contra cost, mila şi pomana având o funcţionalitate profund magică.