• Antropologia străzii (și a muzeului)

• Hai să dăm din mână-n mână... (hora mărțișoarelor)

• Un altfel de Colectiv, lentul genocid

• Feminismul la masculin (+ procesul strict necesar)

• Istoria nu se repetă; doar persistă

• Care-i treaba cu Parisul (+ introducere in brancusiologie)

• Când un vis devine realitate, când realitatea ratează visul

• Privitor printre teatre (și armatele palate)

În privința „importanţei temei abordate”: nimic nu poate fi mai important și permanent ca interes decât Cunoașterea Omului; pătrunderea-n toate arcanele complexității psihologiilor individuale și sociale, a gradelor atât de diferite de asumare/asimilare a culturii și de conflictualitate față cu naturalul primordial. Eterna dilemă a „condiției umane”, așa cum se adeverește sau „se-ntâmplă” în viața cotidiană e mult mai interesantă și poate mai importantă decât formele comportamentelor sociale statornicite public, ceremonial sau religios. Cartea plonjează în comportamente spontane, curente, cotidiene, ba și în miezul contradicțiilor din sufletele, interesele și biografiile intelectualilor, filozofilor, profilor și politicienilor, ale căror reflectări de sine și derapaje scapă prea superficial analizate, așadar trecute fiind cu vederea.

Cât despre „actualitatea ştiinţifică” a volumului: ce să fie mai actual decât sincera observare a comportamentului semenilor într-o contemporaneitate deloc iluminată și emancipată în conformitate cu idealuri adesea vehiculate teoretic și ideologic. Volumul nu iartă ideologicul și populismul academic și intelectual, la fel de periculos astăzi ca și-n interbelic, de unde apelul – prin „moralizarea” comică – la responsabilitate și luciditate nu doar la „nivel stradal”, ci inclusiv la acela profesoral, academic.

„Originalitate”?... Nimic mai original decât acest volum! Nimic mai actual și oportun/necesar decât o critică egal empatică și satirică! Pe scurt (sau înțeles narativ): volumul de față iese din paradigma didacticismului tipic, reprezintă ieșirea din sistematizări vetuste și standardizări teoretice inerțiale, înglobând osmotic și aplicând disciplinele umaniste în experimente stilistice care, majoritarmente, au drept liant ironia.