Supranumit "printul impresionistilor", Claude Monet (1840-1926) a transformat asteptarile legate de obiectivul picturii pe panza. Ca o sfidare la adresa precedentului stabilit cu secole in urma, Monet nu a cautat sa redea doar realitatea, ci si actul perceptiei in sine. Lucrand en plein air, cu tuse rapide, impetuoase, a interogat jocul luminii asupra nuantelor, tiparelor si contururilor si modul in care ochiul percepe aceste impresii vizuale. Interesul lui Monet in acest spatiu "dintre motiv si artist" a cuprins si natura efemera a fiecarei imagini pe care o vedem. In mult-iubitele sale serii cu nuferi, precum si in picturile cu plopi, capite de fan si catedrala din Rouen, s-a intors iar si iar la acelasi motiv in anotimpuri diferite, conditii atmosferice diferite si la momente diferite ale zilei, pentru a explora mutabilitatea constanta a mediului nostru vizual. Aceasta carte ofera o introducere esentiala despre un artist ale carui opere au reflectat simultan asupra scopului picturii si asupra trecerii timpului, transformand astfel in mod irevocabil povestea artei.