Cand dupa titlul unui volum apare mentiunea „editia a II-a”, cititorul, pe buna dreptate, se intreaba, de ce a fost nevoie de acest demers? Fireste, motivele sunt multiple si pot sa difere de la o carte la alta.
De ce am considerat, deci, ca trebuia reeditata Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl, o carte prin excelenta document, un document sui generis de istorie orala?
In primul rand, fiindca marturiile inregistrate cu eminentul sociolog inca in anii regimului comunist si publicate acum un sfert de veac, au starnit un interes deosebit, au fost epuizate si suplimentarile de tiraj. Interesul nu s-a limitat la istoria sociologiei, ci s-a extins la tot arealul culturii romanesti si al Europei Centrale. Fiindca volumul de convorbiri cu profesorul Stahl documenteaza nu doar miscarea culturala pornita de Dimitrie Gusti, dar si politica culturii in perioada inter- si postbelica.
Un motiv mult mai important ale reeditari consta in faptul ca ofera posibilitatea adaugirii unor note si comentarii. Acestea, in intentia mea, ridica valoarea de document a textului prin faptul ca aduce informatii pentru intelegerea convorbirilor.
Aparent acest demers este similar cu adnotarea memoriilor, corespondentei, jurnalelor. Dar in cazul istoriei orale, alaturi de subiect apare si cercetatorul, initiatorul si conducatorul aducerilor aminte.
Convorbitorii, oricat s-ar stradui sa lamureasca o tema aflata in discutie, o aprofundeaza pana ce ei sunt multumiti. Or acest nivel de claritate, pentru alti cititori, chiar avizati, mai ales din generatii mai tinere, poate fi insuficient.
Documentul ”produs” prin interviul de istorie orala are nevoie in plus de critica sursei, fiindca de bazeaza pe memorie.
Profesorul Stahl, chiar avand o memorie fabuloasa, avea nevoie de control ulterior al exactitatii informatiei. In plus, pentru a intelege exact mesajul anumitor fragmente de discutie este nevoie de comentarii lamuritoare asupra contextului concret. Credem ca cele aproape 600 de note si comentarii vor facilita intelegerea deceniilor evocate de Stahl, dar si imprejurarile anilor optzeci ai secolului trecut in care s-au desfasurat convorbirile.
Pentru ca perioada inregistrarilor ii influenteaza involuntar pe interlocutori.