Romanul reprezintă cheia de boltă a întregului ciclu al Comediei umane, întrucât Balzac introduce aici procedeul personajelor „reparaissant" – al căror destin este urmărit de-a lungul mai multor romane (Rastignac, Vautrin, doamna de Restand etc.). Moş Goriot şi-a sacrificat toată averea strânsă de-a lungul vieţii pentru a-şi face fericite fiicele, Anastasie de Restand (căsătorită cu un aristocrat) şi Delphine de Nucingen (căsătorită cu un bancher). Tinerele doamne îşi dispreţuiesc însă tatăl, considerat o persoană mult prea modestă pentru înalta societate din care au ajuns să facă parte.