Această nouă ediţie, revăzută şi adăugită, a Mozaicului istorico-literar. Secolul XX ţine seama de ultimele corecturi ale autorului, recuperează în note de subsol pasajele cenzurate din unele texte, oferă un portret inedit al poetului V. Voiculescu şi are o Addenda care cuprinde „Pagini inedite dintr-un jurnal de lectură", „Proiecte de mini-antologii lirice româneşti" şi reeditarea plachetei Exerciţii de supravieţuire (1993) cu poeme din opera lui R.M. Rilke traduse de Dinu Pillat în anii '50. Volumul este ilustrat cu facsimile şi fotografii din arhiva familiei.

„E ciudat cum la feciorul seninului Ion Pillat apare o atracţie vădită pentru o literatură a febrelor intelectuale, anxiilor sufleteşti şi extremismelor artistice. Nu limpiditatea, ci tulburele, nu împăcatul, ci chinuitul îi stârnesc interesul principal. Deşi format la şcoala lui Călinescu, care i-a inspirat o admiraţie conjugată cu afecţiune profundă, rămâne rece în faţa echilibrului clasic şi trăieşte foarte viu entuziasmele spiritului modern. Farmecul studiilor lui Dinu Pillat îl dă înflăcărarea pentru scriitorii favoriţi, ascunsă sub perfecta obiectivitate a istoricului literar. Fluxul simpatiei trece prin ţevăria diverselor opinii critice străine, urmărindu-i cu o curiozitate trează labirintul şi încălzind-o la roşu. «Mozaicală» în realitate e doar tehnica alcătuirii articolelor. Dinu Pillat are o pricepere specială de a «pune în pagină» faptele istorico-literare, datele biografice, citatele semnificative, piesele dosarului judecăţilor critice, cu aparenţa că dispare complet îndărătul lor. Prezenţa lui e însă permanent foarte vie în decupajul dibaci, sublinierile inteligente, formulările nete, intransigente, fără nici o umbră de echivoc.“ (Ov. S. CROHMĂLNICEANU)

„În critică, Dinu Pillat este un excursionist avizat, care îşi reprimă izbucnirile şi exaltările neofitului; emoţia se trage în spatele unei măşti imperturbabile, de o eleganţă aristocratică, şi trebuie ghicită în siguranţa cu care sunt detectate colţurile şi locurile cele mai extravagante, ce sunt contemplate apoi cu o secretă voluptate a certitudinilor niciodată înşelate.“ (Mircea IORGULESCU)

„Dinu Pillat este un epicureu rafinat al lecturii, din familia marilor degustători de literatură. Gestul critic înseamnă pentru el, în ordine psihologică, un act de asceză. Înainte de a comunica şi de a explicita, el pare că iniţiază o îndelungă autoconfe¬sare. Există, peste toate scrierile sale, un calm care vine din adânc, o mistuire în tăcere, căci lectura constituie pentru el un viciu nobil.“ (Petru POANTĂ)

„În general, universul dostoievskian (şi preocuparea pentru acesta), ca şi universul mistic sunt asociate cu exaltarea, cu iraţionalul, cu «isteria». Or, nimic din toate acestea nu se regăseşte în critica «dostoievskianului» Dinu Pillat, ceea ce ne duce cu gândul la o altă formă de reprimare, de stăpânire de sine. Neliniştea sau extazul rămân să fie ghicite undeva în profunzimile textului, subtil camuflate de suprafaţa calmă, «apollinică» a acestuia. De aici şi emoţia pe care această austeritate a stilului său critic o provoacă la lectură. Austeritatea de care vorbeam nu are nimic de-a face cu limbajul «de fier forjat» al criticii formaliste.“ (George ARDELEANU)