Numele colectiei noastre, Ludex, deriva, bineinteles, din latinescul ludus „joc“, plus -ex, sufixoid publicitar (ca in, de pilda, merceonime ca stirex, pirex, modex, buclex, si altele de acest soi). Atunci cand Ludex are, fatalmente, sa-si incheie existenta (lunga/scurta?), cand va ajunge, deci, ex-Ludex, - intre sufixoidul amintit si, absolut identica acestuia, particula anterioritatii ireversibile (si triste): ex-, ceea ce, totusi, va ramane intreg e tocmai lud(us) „jocul“. Altminteri, numele colectiei este o limpede aluzie (cf. si verbul alludere „a se juca“) la venerabilul concept de homo ludens (al lui Huizinga). Caci, evident, nu suntem primii, nici singurii pe lumea asta, carora le-ar placea ca gratia sa atenueze, cat de cat, dizgratia conditiunii noastre: ponderea, lestul/restul, gravitatia, „Greul Pamantului“, adica (sau, daca nu, o parte, baremi, din vesnica morozitate a „oamenilor gravi, gravi, gravi“, vorba poetului Charles Cros), - jocul fiind o „garantie palpabila“, ca si o „intretinere constanta a reflexului libertatii“ noastre (cu un cuvant al lui G. Liiceanu). De unde sfatul, in exerga colectiei, al lui Max Jacob: „Sariti coarda, coborand o scara: n-o veti mai atinge cu piciorul.“ Fara a minimaliza nicio modalitate, alta, de contestatie si protest, acestea, in colectia noastra, sunt ludice prin excelenta. Altminteri, numele colectiei ar fi fost altul decat Ludex.