Există volume de poeme care impun o lectură ab ovo usque ad mala pentru a le fi înțeleasă ,,construcția” cu tot cu finisaje si ajustări. Citindu-le aleatoriu, riști să le strici eșafodajul. În acest „cercˮ își găsește locul cartea Mușcătura fluturelui japonez de Cornelius Drăgan, publicată la Editura Junimea, Iași, 2016. Extrapolând un principiu al lui Boris Tomașevski referitor la cuvânt ca entitate separată, ca centru al unei reprezentări, al unui anume element, al ideii cuprinse în vorbire, fiecare poezie a lui Cornelius Dragan poate fi percepută ca entitate așezată la locul potrivit cu precizia unei minți analitice, care și-a ales atent reperele. Așadar, cele patru părți ale volumului ce contribuie la exhibarea asumată și voluntară a conținutului sufletesc nu reprezintă altceva decât crescendoul unei voci care inițial bântuie ființa și o înveninează, abia apoi îi depășește granițele. Subcapitolele Acustic (peretele interior), Acustic (peretele exterior), Mușcătura fluturelui japonez, Dual sunt, de fapt, ,,treptele” cărora ar fi imposibil să li se schimbe ordinea din componența volumului, deoarece înțelegerea sinelui parcurge traiectul dinspre „înăuntruˮ către „în afarăˮ.