În întregul lui, înglobând şi satele româneşti dintre Dunăre şi Tisa, Banatul constituie, din punct de vedere muzical, o punte de legătură între Transilvania şi Vechiul Regat. Dacă prin unele din cântecele sale şi mai ales cele din partea de apus, Banatul se înrudeşte cu Ardealul, de altă parte, recitativul epic al baladelor, caracterul profesional al repertoriului de nuntă, cât şi vioiciunea celor mai multe jocuri îl leagă de Vechiul Regat; iar prin bogăţia repertoriului funebru, acele ţinuturi bănăţene unde acesta este încă viu, se apropie de Oltenia de vest şi de părţile ardelene de sud-vest.