La jumătate de veac de la naşterea sa, paşii lui Horaţiu Ioan Laşcu încă mai dăinuie pe străzile pustii, înnoptate, ale urbei. Destinul său christic rămâne halucinant, în afara timpului, în inimile celor care l-au cunoscut şi iubit („ce dimineaţă doamne/ şi sunt viu” – pilot de umbre).