Năvala apelor spune povestea Sofiei și a lui Trofim Ivanovici, doi soți care adoptă o adolescentă orfană pe nume Ganka. În universul casnic în care până atunci nu se întâmplase nimic notabil, venirea fetei transpune în plan emoțional distrugătoarea revărsare din albie a râului Neva. Cartea prezintă, indirect, viața în Rusia anilor ’20, dar se concentrează asupra traiului instinctual al oamenilor, dând în vileag falsitatea propagandei sovietice, potrivit căreia mintea poate fi remodelată, și amintind că indivizii obișnuiți trăiesc mai degrabă primitiv. Zamiatin arată cum violența și răul puse în mișcare de Revoluția bolșevică și de Teroarea Roșie au influențat viața de zi cu zi și cum relaxarea morală în fata agresivității și violenței i-a transformat pe mulți în brute. Această capodoperă a literaturii ruse este o istorisire despre forță devastatoare a instinctelor umane, dar și o satiră subtilă la adresa puterii politice care vrea să instaureze cu forța raiul pe pământ.